D R S M
Designer
Grup țintă
Programul de depistare precoce nu este conceput pentru întreaga populație generală, ci pentru persoane care prezintă un risc mai mare de a dezvolta scleroză multiplă sau care manifestă semne și simptome neurologice sugestive ce pot ridica suspiciunea unei afectări demielinizante a sistemului nervos central. Prin urmare, grupul țintă al programului trebuie definit mai larg decât simpla categorie a rudelor de gradul întâi ale persoanelor diagnosticate cu scleroză multiplă.
Programul se adresează, în primul rând, persoanelor care prezintă simptome neurologice sugestive pentru o posibilă afectare demielinizantă, chiar dacă acestea nu au fost încă evaluate complet de un medic neurolog și chiar dacă simptomatologia este discretă, intermitentă sau aparent nespecifică. În această categorie pot intra persoane care au avut episoade de vedere încețoșată, scădere a vederii la un ochi, vedere dublă, amorțeli persistente, slăbiciune focală, tulburări de echilibru, instabilitate la mers, fatigabilitate neurologică neobișnuită, tulburări sfincteriene noi sau alte manifestări neurologice care pot sugera o afectare a sistemului nervos central. Această categorie este importantă deoarece, în practică, multe persoane nu ajung rapid la investigații complexe, fie pentru că simptomele sunt puse pe seama oboselii, stresului sau altor cauze, fie pentru că nu sunt suficient de intense pentru a determina imediat suspiciunea de scleroză multiplă.
În al doilea rând, programul se adresează persoanelor care aparțin unor categorii cu risc crescut, chiar și în absența unor simptome evidente la momentul evaluării. În această categorie pot fi incluse rudele de gradul întâi ale persoanelor diagnosticate cu scleroză multiplă, deoarece istoricul familial reprezintă un factor important de susceptibilitate. Totuși, rudele nu constituie singura categorie eligibilă, ci doar una dintre subpopulațiile în care programul poate avea o utilitate crescută. Programul poate include și alte persoane considerate cu risc crescut în funcție de contextul clinic, de antecedente personale sugestive sau de recomandarea medicală.
Programul poate fi adresat și persoanelor care au avut în trecut episoade neurologice tranzitorii sau insuficient investigate, care nu au condus la stabilirea unui diagnostic clar, dar care ridică retrospectiv suspiciunea unei posibile afectări demielinizante. Aceste situații sunt deosebit de importante, deoarece uneori debutul sclerozei multiple este reprezentat de simptome trecătoare, incomplete sau interpretate inițial ca având altă cauză. În lipsa unui traseu clar de evaluare, astfel de cazuri pot rămâne mult timp nediagnosticate.
Din punct de vedere al vârstei, programul se adresează preferabil adulților tineri și adulților de vârstă mijlocie, de exemplu persoanelor cu vârsta cuprinsă între optsprezece și cincizeci și cinci de ani. Alegerea acestui interval are la bază faptul că scleroza multiplă debutează cel mai frecvent în această perioadă a vieții, iar eficiența unui program de depistare precoce este mai mare atunci când este orientat către grupele de vârstă în care probabilitatea apariției bolii este mai relevantă. Totuși, în funcție de resurse și de organizarea programului, acest interval poate fi adaptat, astfel încât să permită includerea și a altor categorii de vârstă atunci când contextul clinic o justifică.
Programul se adresează persoanelor fără diagnostic neurologic demielinizant cunoscut, deoarece scopul său este identificarea precoce a celor care necesită investigații suplimentare, nu monitorizarea cazurilor deja diagnosticate. Prin urmare, nu intră în grupul țintă persoanele cu scleroză multiplă deja confirmată sau cele aflate deja în evidență neurologică pentru o boală demielinizantă cunoscută. În schimb, pot fi incluse persoanele care nu au primit încă un diagnostic, dar care prezintă suficiente elemente clinice sau de risc pentru a justifica trierea.
Restrângerea programului la persoane simptomatice, la categorii cu risc crescut sau la persoane cu antecedente sugestive este importantă deoarece crește utilitatea practică a programului și reduce numărul investigațiilor inutile. Dacă programul ar fi adresat fără selecție întregii populații generale, randamentul său ar deveni mult mai mic, iar probabilitatea de rezultate fals pozitive ar crește semnificativ. În schimb, orientarea către persoane cu simptome, antecedente sugestive sau risc familial ori clinic crescut permite o utilizare mai eficientă a resurselor și o mai bună justificare medicală a etapelor de triaj.
În concluzie, grupul țintă al programului este reprezentat de persoane fără diagnostic neurologic demielinizant cunoscut, care fie prezintă simptome neurologice sugestive pentru o posibilă afectare demielinizantă, fie aparțin unor categorii cu risc crescut, fie au antecedente clinice insuficient elucidate care justifică o evaluare orientată. Rudele de gradul întâi ale persoanelor cu scleroză multiplă reprezintă o categorie importantă în cadrul acestui grup țintă, dar programul nu se limitează exclusiv la acestea.